Refularea emoțiilor negative

4 min


Refularea emotiilor
Refularea emotiilor

Societatea secolului XXI nu ne mai dă voie să stăm pe loc. În unele zile până și luarea câtorva momente de răgaz se dovedește o provocare pe care nu mulți o pot duce la capăt. Viețile noastre suprasolicitate, sub auspiciul unei rutine din ce în ce mai dezumanizante, ajung să nu ne mai provoace în cea mai mare parte bucurie, sau nici măcar pace. În schimb, suntem plini de stres, furie, anxietate, oboseală, pe care de puține ori putem să le lăsăm la prag atunci când intrăm în casă, asta în cazul în care acasă nu este doar un alt mediu generator al toate acestor efecte.

Ce e și mai îngrijorător de atât? Nu mai știm cum să ne relaxăm, cum să dăm drumul cu satisfacție unui mănunchi, oricât de mic, de flori ale stresului și furiei culese după săptămâni întregi de grădinărit. De cele mai multe ori, după o zi plină, nu mai vrem decât mâncare și somn. Poate puțin televizor. Dar să nu-mi spuneți mie că emisiunile TV ajută la ceva, pentru că sunt sigură că foarte puțini își mai găsesc energia să filtreze prin ele și ajung la aceleași programe despre catastrofe și tabloide de un negativism infect, care reușesc doar să ne umple mintea în detrimentul a ceva mai bun. Iar în acest caz, ceva mai bun este orice. De multe ori chiar liniștea.

A permite liniștii să se întâmple este ceva curajos pentru omul obișnuit al secolului nostru, mai ales la finalul unei zile sau săptămâni care ne-a îngropat sufletul în mult prea cunoscutul morman de stres și anxietate. De ce? Pentru că în liniștea molcomă a umilei noastre locuințe pentru care muncim atât de mult, încolăciți în pătura ce ne încălzește sentimentul că totul este în regulă, încep să răsară toate gândurile pe care deja le îngropăm profesionist sub lucrurile de făcut zilnic în viețile noastre.

Odată instalată liniștea, pătura nu mai are nici o putere, gândul că totul este ok începe să se răcească până când îngheață. Din acest moment este inevitabil să nu scăpăm gândul acesta înghețat, mai devreme sau mai târziu îl vom auzi spărgându-se de podea și vom realiza, odată cu destrămarea lui, că nu mai avem nici o baricadă în fața emoțiilor negative care încep să tâșnească din mintea și ființa noastră.

Dar de ce am vrea să ajungem aici? De ce ne-am dori să lăsăm liniștea să-și facă jocul? Pentru că toate lucrurile acumulate în noi, toate, dar mai ales cele negative, trebuie și refulate și eliberate din noi. Oricât de puternici din punct de vedere psihic am fi, tensiunea unei vieți stresante va ieși la iveală pe undeva. Dacă o suprimăm conștient, dacă nu o procesăm afară din minte, atunci se va refugia în celelalte locuri preferate din corpul nostru. Se va muta la mușchii spatelui, mai ales dacă nu-i antrenăm deloc, va prinde rădăcini și va rămâne acolo, betonând un segment întreg de spate doar pentru distracție. Dacă nu, poate va merge în șolduri, în genunchi, poate în umeri sau, cel mai grav, în organele interne.

Tensiunea acumulată în noi se va vedea undeva în corpul nostru mai devreme sau mai târziu

Și așa ne vom trezi cu ulcer, spatele blocat, sau Alzhaimer; sau, dacă nu, vom munci și pentru a da bani unor saloane de masaj, fizioterapeuți sau farmaciilor. Știu, e al naibii de înfricoșător. Dar există o soluție simplă.

Nu am de gând să vă promit că soluția mea este una salvatoare, că dacă vă oferiți 10 minute pe zi din timpul vostru acestui exercițiu toate problemele vă vor fi rezolvate. Nicidecum. Dar, dacă revenim în momentul în care emoțiile negative își sfâșie drumul afară din noi într-un moment de liniște, putem să facem un lucru simplu pentru a nu le îngreuna ascensiunea ce uneori ne copleșește, ci pentru a le deschide ușile larg și a da mâna cu fiecare în parte, urându-le drum bun în universul exterior nouă. Putem scrie. Da! Sigur mulți știți de toate programele mediatizate online de terapie prin artă: pictură, dans, teatru și alte asemenea. Acest exercițiu este la fel, doar că nu trebuie să ieșim din casă pentru a-l face, nu ne trebuie un coordonator, nu trebuie să investim într-un nou hobby. Avem nevoie doar de o foaie și un instrument de scris.

Exercițiul în sine se numește dicteu automat. Ce presupune?

Pentru 3, 5 sau 10 minute pe ceas (se poate și mai mult, dar pentru început poate fi folositoare cronometrarea) existăm doar noi, gândurile noastre și foaia. Dicteul automat înseamnă să ne scriem gândurile pe foaie exact așa cum ne vin în minte, fără cenzură, fără presiunea oricărei forme stilistice. Doar să le scriem, fără să luăm pixul de pe foaie pentru a ne gândi la ce urmează, fără momente de pauză. Asta nu înseamnă că trebuie să ne grăbim, doar să nu intervenim în fluxul gândurilor noastre. Putem face asta pentru oricât de mult vrem. Iar la final, după ce punem pixul jos și respirăm de câteva ori cu ochii și mintea departe de foaie, revenim și citim. Nu trebuie să aibă o noimă, nu trebuie să fie fraze înlănțuite perfect, ca în literatură. Trebuie doar să ne ajute pe noi să găsim mai mult sens în gândurile noastre.

Se întâmplă ceva ciudat odată ce ne așternem monologul interior pe foaie. Devine fizic, palpabil, devine articulat, nu mai e doar un nor ciudat de senzații și cuvinte în interiorul nostru. Dicteul automat ne ajută să săpăm în noi după emoțiile cele mai ascunse, să le smulgem din adâncul nostru și, trântindu-le pe o foaie, să le putem observa pentru prima oară dintr-o perspectivă mult mai obiectivă. Poate că asta o să ne facă să plângem, poate că o să ne ajute să găsim răspuns unei întrebări, rezolvare unei probleme, poate că o să râdem de înjurăturile adresate șefului de pe foaie, poate o să ne simțim ciudat să ne expunem așa, chiar dacă în intimitatea foii, dar cel mai important este că poate o să ne simțim spiritul mai ușurat.

Putem să nu arătăm nimănui, niciodată, ce am scris într-o anume zi. Asta este cea mai bună parte, nu există limitări sau presiuni când vine vorba de exercițiul dicteului automat. La fel de bine, dacă ne place, putem să transformăm ce am scris într-o poezie, într-un monolog, în ceva. Poate fi la fel de bine și un exercițiu de creativitate, dar ar trebui să fie în principal unul de refulare.

Ținerea unui jurnal a devenit o idee prea cheesy pentru zilele noastre. Aceasta este alternativa mai ușoară, mai prietenoasă, care vine în salvarea minții și sufletului nostru în momentele de liniște, dar cel mai important e că le bandajează, le întregește și le pregătește și pentru momentele de haos.

Articol scris de Codruta C. Toate drepturile rezervate wiki.ro


What's Your Reaction?

hate hate
0
hate
confused confused
0
confused
fail fail
0
fail
fun fun
0
fun
geeky geeky
0
geeky
love love
0
love
lol lol
0
lol
omg omg
0
omg
win win
0
win
Codruta C

0 Comments

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *