Cineva citește într’o cabină cu păreții de catifea, dinaintea unei tabacheri de mătase. Dacă l-ai fi văzut acum câțiva ani gesticulând cu convingere și emoțiune, în aceeaș cameră și dinaintea aceleaș cutii, pe care poți s’o iei în buzunar, ai fi crezut că te uiți pe fereastra unui nebun.
E singur, pe scaun, la masă: o masă pentru pudriere și cosmeticuri. E singur cu paharul cu apă și manuscrisul. A intrat acolo, în camera de execuție și s’a închis o ușă de cavou peste viața lui. A fost anunțat. Trebuie să înceapă Cui anunțat?… Lămpile se sting, un semnal electric se aprinde și se stinge, o singură lampă crepusculează palid manuscrisul. Patru păreți, nimic mai mult, și un individ. Și o tăcere aristocratică, de morminte de regi. Așteptți steaua călăuză și trei magi din Răsărit. Trece vremea, secunda e lungă, trebuie să începi. Ai vrea să fugi, ca un fum, cauți un coș, un ventilator. Stăi pe loc. S’a isprăvit, Ai început: „Doamnelor, Domnilor”.
Doamnele nu-s nicăieri, Domnii nicăieri. Sunt, sunt, fii fără grijă. Uită-te la cutia microfonului, pastile de oameni, oameni, atomi și electromi: e plină cutia. Citește mai clar și bagă de seamnă: te sugrumi: O picătură de apă. Rățușca gâtlejului a bălăcit puțin și s’a înviorat. A scăpat un punct nepunctat. S’a scămoșat un final de idee. N’ai ce face: continuă și isprăvește.
De jur împrejurul tabacherii, pe o suprafață rotundă de 200 de kilometri, în sute și mii de case, stă pe masa familiei câte o cutie mare, câte o ladă cu jucării de ață și sârmă, și cu lămpi. S’a învârtit un lucru negru. ca un dop, și vocea ta sugrumată și manuscrisul tău citit au intrat în casele ascultătorilor pe o pâlnie goală. Sunt Doamnele și Domnii invizibili: vorbești cu ei. Măcar o bucurie: cititorul nu aude cine-l face dobitoc. Te oprești: nici o observație. Bei apă: nu dă nimeni din picioare. Își schimbă auditorul scaunul: nu-l auzi.
Cutia minusculă e portul de emisiune. Lada cu lămpi e un post de recepție. Tu vorbești, el te aude, așa, anapoda, din aer. Fenomenul e radiofonia. Altădată mai puteai să spui: te sărut, te îmbrățișez; azi îi trimiți o rază. Acest miez mic pascalia, cu centrul pretutindeni și cu circonferința nicăieri a răsturnat totul și de-acum încolo s’a pus să mănânce și să digere. Totul merge la canal: prostia, trufia, timpul, spațiul: la revedere. Molia electrică s’a încuibat în scumpele blănuri vechi și le toacă.
Postul de emisiune din București e o succesiune de saloane ale tăcerii profunde, capitonată cu velură. Studiul rezervat orchestrei e ca o catedrală a unei Învieri. Instrumente de nickel și argint, ochi de metal, urechi cu voltaj, difusoare, constelează firmamentul verde, în zările scoborîte. Cabinele sunt pentru cititori. Biurouri clare, ozon moral: o sănătate clară se manifestează în acest hotel al tuturor intențiilor, nădejdilor și actelor reunite. Directorul acestui început de epocă e d. Inginer Cârnu Munteanu cu o figură de Jules Laforgue. Și precursorii epocii sunt alți doi ingineri, d-nii Marcu și Lupaș, cari au trăit epoca eroică a luptei și a izbânzii cu orice preț.
Iată o universitate care începe frumos, civilizat, conceput. Știi tu, Coco, că Postul de difuziune din București poate să realizeze imensul vârtej de inteligență, cultură și sinceritate. de care s’au ținut atent deoparte, Academia, Școlile, Ministerele, Instituțiile, organizațiile și toate mișcările și nemișcările de azi, de ieri, de alaltăieri și de totdeauna? Știi tu că el poate concentra și lărgi veacurile, așa după cum strânge și aruncă momentul și întinderea? Bagă de seamă, Coco; mi se pare că de voie, de nevoie călcăm în țară nouă, pe timpuri noi și că acum cade și se sfărîmă scrumul care a împiedicat vatra să ardă.
Tudor Arghezi – 21 Decembrie 1928
Mi-a plăcut să aduc în cloud scrierile uitate ale d-lui Arghezi. Citind și recitind aceste rânduri, parcă m-am regăsit în studiorile „difuziunii” și am participat ca un observator venit din viitor să asiste la unul din momentele uitate ale Bucureștilor de altădată.
Prima emisiune a Societăţii de Difuziune Radiotelefonică din România a avut loc la 1 Noiembrie 1928. Postul de emisie avea o putere de 12kw, fiind comandat de la firma Marconi’s Wirelles Telegraph Company. Primul director al societății de difuziune radiotelefonică a fost inginerul Gheorghe Cârnu Munteanu.
0 Comments