Căutând în colecția mea personală, am găsit această baladă haiducească impresionantă. Sunt sigur că nu ați auzit-o până acum și nici de Badu cârciumaru’ nu știți nimic.
Există mai multe variante a baladei. Cântată de popor, toate variantele acestei balade sunt un pic diferite, însă toate adunate la un loc, reîntregesc povestea cârciumarului Badu și a haiducului Nicolcea. Cele două cântece sunt culese în perioada reîntregirii României, la peste 80 de ani de la întâmplarea cu pricina.
Nu am făcut foarte multe săpături, însă dacă nu mă înșel, în balada lui Badu cîrciumaru este vorba despre haiducul Nicolcea, fratele mai mare al lui Stoian Stângã (pe numele său adevărat Gheorghe Obedean – născut la 1807). Din primăvara anului 1840, cei doi frați vor face haiducie laolaltă. Despre Nicolcea nu știm prea multe, însă există multe balade și cântece despre ceata fratelui său mai mic, Stoian Stângã.
Cât despre Badu, este posibil să fi fost un acolit al cetei lui Stângă, drept dovadă stă faptul că Nicolcea este considerat frate iar când acesta ajunge la ananghie, fratele său Nicolcea sare imediat în ajutorul său.
Foae verde de-o lalea Pe dincolo pe dincoa Umblă turcii aiurea. Și-mi umblă din birt în birt Tot de câte-o para bând Și de Badu întrebând ; Tot de Badu cârciumaru, Cârciumaru buților Vătafu temnițelor. Foae verde-o micșunea Și umbla cât mi-și umbla Peste Băduleasa da - Bună ziua Băduleasă Spune, este Badu-acasă ; De-o fi Badu 'n deal la lemne Trimite sluga să-l cheme ; De-o fi Badu 'n deal la vie Trimite sluga să vie. - Mi-este Badu 'n pat culcat C'un paloșel mic sub cap ; Cin' pe el l'o pomeni Cu paloșu' l'o țopi. Foae verde de-o lalea Turcii la Badu 'mi intra Și-l lega și-l fereca De fieraru coșului În dogoarea fumului Unde-i greu voinicului Foae verde de-o lalea Băduleasa ce-mi făcea, Fuga la Nicolcea da - Of ! of ! of ! frate Nicolcea Tu bei vin te ospătești Și de Badu nu 'ngrijești Badu 'mi-e legat Și 'mi-e ferecat De fieraru coșului În dogoarea fumului Unde-i greu voinicului. Nicolcea când auzea, Iute tejgheaua sărea, Fuga la Badu că-mi da Și pe Badu 'l deslega Iară Badu ce-mi zicea: - Dați-mi o vadră de vin Să mă curăț de-al venin. Vadra de vin de i-o da El în fund îi răsufla, Mâna pe paloș punea, În turci apoi el intra Și lui frate-său striga : - Bate tu marginile Să bat eu mijloacele Că le știu soroacele. Foae verde viță vie, Tăia Badu la o mie Nicolcea, nu se mai știe ; Și iar foae de lalea Pe turci pâsoacă-i făcea.
Cules de Nicu Cleanoveanu – Cleanov Mehedinți (1918-1921). Readus din istoria timpului pentru a bucura inima și sufletul cititorilor, de un neica nimeni în persoana lui Mohor Remus-George.
O altă variantă a baladei Badului este cea culeasă de Alecu Fișcu – Cornu Dolj 1924.
Când oi zîce de-o lalea Umblă Turcii ’n aiurea Pin plaiuri hălăind Hălăind şi bălăind Tot de Badu întrebînd. De Badu cîrciumaru Ziua vin cârciumăreşte Noaptea Turci măcelăreşte, La iel, frate, cînd venea Pe Băduleasa găsa. La Băduleasa striga: „Băduleasă, crîşmăreasă, Să ne scoț pe Badu încoa Dacă n’o fi aicea, Iar dacă o fi la vie Trimete-i vorbă să vie. De-o fi în sat Trimete-i sfat". — «Nu-i la vie Ca să vie ; Sau în sat Să-i trimet sfat. Ci Badu ieste culcat De trei zîle mort de beat. Şi iel cînd mi s’a culcat Singur, frate, s’a jurat Că cine l’o scula Sîngur capu i-o tăia". Turcii atuncea de-auza Năvală pe iel că-mi da. Şi-l lega Şi-l verega Cu frînghie de mătasă Împletită ’n cinci şi 'n şasă ; Cu şasă de sîrmă ’ntoarsă, Tăia carnea pănă 'n oasă. Şi pe iel, frate mi-l lega De ostrețîi coşului La dogoarea focului Rău îi pasă Badului Şi pe iel, frate, mi-l bătea Cu sfîrcu gîrbaciului Pe fața obrazului Rău îi pasă Badului. Iel frate dacă vedea La Băduleasa striga Băduleasă, crîşmăreasă : — „Ce stai, frate, şi priveşti Pe cînd Turcii mă căznesc. Pune fața la dospeală Obraji la rumeneală Şi sprîncene la negreală Şi pi lîngă Turci te-oi da De te miri că m'or lăsa". Iea aşa că mi-şi făcea Pi lîngă Turci că să da. Turcii ’n samă n’o băga. Tot mereu îl canonea. La Băduleasa striga : Bâăuleasă soaţa mea Ce stai frate şi priveşti Pe cînd Turcii mă căznesc. Du-te ’n tîrg la Girgineva La fratele Nicolcea Şi zî ca să vie încoa". Iea acolo să ducea La Nicolcea de-ajungea Pe iel frate că-l găsa Cu două curve petrecea Şi la iea că îmi striga : „Ce o măi fi cumnată-mea De-ai venit la mine încoa ; Or s’a întîmplat ceva" ? «Au, cumnate, dumneata Tu pe aici te ’nveseleşti Şi mîndrele le priveşti De niminea nu ’ngrijeşti. Dară Badu frate tău De trei zîle şi trei nopți De când Turcii mi-l căznesc, Pe iel, frate, l-a legat Cu frînghie de mătasă Cu şasă de sîrmă întoarsă. Tae carnea pîn la oasă. Pe el, frate, l-a legat De ostretîi coşului La dogoarea focului. Râu îi pasă Badului Pe iel, frate, mi-l bătea Cu sfîrcu gîrbaciului Pe fața obrazului, Rău îi pasă Badului". — „Du-te cumnata mea să ştii Venirea mea ieste aşa Calu tare nechezînd Şi din gură răgnind Şi din pistoale troznind. Turcii dacă te-o întreba Băduleasâ, crîjmăreasă Dragă neică, curvă aleasă Cine e ăl de răgneşte Şi din pistoale trozneşte Şi calu nechezăşte. Nu cumva o fi Nicolcea Să ne cheardă viata".., Dar iea avea a răspunde Nu ie ala Nicolcea Da cine ieste ? Ie un negustor de boi De trage în gazdă la noi Şi ne-a vîndut cirezile Şi a căştigat pungile. De aia dă pistoalele",.. El frate cînd ajungea Dupe cal descăleca Sabia ’n mînă şi-o loa Şi în Turci că năpustea Şi-i tăia cum nemerea. Pîn' la Badu de-ajungea. Frînghiile le tăia Şi pe Badu de-l scăpa. Gură că-i făcea : — „Aoleie, Badule, Bate tu mijloacele Că le ştii soroacele : Să bat ieu mărginile". Şi-i tăia şi-i venina În podu căşii i-arunca. Foc căşilor le punea. Care pe drum că trecea Tot pe Badu că-l căia. — ,,Aolele, Badule, Îți arsără casăle". ..Nu-mi este de căşi că ard Mi-e de rîmătorii graşi Că le ard unturile Şi le-a săcat pungile". .
Culeasă de Alecu Fișcu – Cornu Dolj (1924).
Nu ezitați să ne scrieți dacă aveți informații sau completări despre Stângă și ceata lui sau despre Badu sau Nicolcea.
0 Comments