”Trei mici vă rog!
Imediat! Vine băiatu’!”
De câte ori, ”năpădiți” de foame, n-am purtat sau asistat la un dialog de genul?
De câte ori n-am așteptat nerăbdători ”popasul” chelnerului cu platoul doldora de mititei rumeniți?
De câte ori n-am privit cu jind la apetisantele preparate din farfuria comesenilor noștri?
Poate că prea obișnuiți cu unul dintre cele mai populare preparate românești, nici n-am făcut caz cât ar putea să ne afecteze lipsa lor din meniul cel de toate zilele.
Din fericire, în scurt timp, mititeii au toate șansele să-și redobândească drepturile ce le va permite permanența în meniurile noastre tradiționale, dar și în cele ale unor restaurante de fițe. Micii sunt din ce în ce mai prezenți în meniurile anumitor restaurante „selecte”, alături de sarmale și chiar fasole cu ciolan iar restaurante care până acum câțiva ani nici nu s-ar fi gândit să bage astfel de produse în meniu, acum se mândresc că dețin cele mai bune rețete.
Îi găsim pretutindeni, în orice bodegă de cartier sau restaurant ”mai de Doamne ajută”. Se pot pregăti rapid și în ciuda rețetelor nu foarte elaborate, se numără printre puținele mâncăruri ce reușesc să ne cucerească din prima. Și fără garnisiri fițoase, fără artificii de prezentare, reușesc să-i cucerească chiar și pe alții în venele cărora nu curge sânge de dac.
Dar nu trebuie să fii român să te îndrăgostești de nemuritorii mititei.
Dacă am reușit să ne ducem renumele mai departe peste mări și țări, dacă am reușit să pătrundem în casele semenilor noștri de pretutindeni, trebuie să le mulțumim și mititeilor. Pentru că pe lângă arhi-cunoscuta legendă a contelui carpatin Dracula, am devenit populari și prin rețetele noastre culinare, simple dar cu arome puternice, bine conturate, o adevărată provocare pentru simțuri.
Sunt delicioși, plini de savoare și se pare că nu putem renunța la ei indiferent de părerile pro sau contra a celor care au renunțat la carne, au o dietă strict vegetariană sau a legiuitorilor europeni care vor să modifice rețeta tradițională.
De generații întregi continuă să ne încânte papilele gustative, fără ca cineva înaintea noastră să fi trecut în ”lumea celor drepți” pentru că și-ar fi satisfăcut mofturile cu o jumătate de duzină de mititei.
Și totuși, se pare că eternul mititel se află încă în pericol… sau poate nu.
Dar ce i-o fi determinat pe reprezentanții Comisiei pentru Siguranța Alimentară a Uniunii Europene să le pună gând rău tradiționalilor mititei acum vre-o șapte ani?
Se vede treaba că autoritățile europene se preocupă prea mult de decăderea din drepturi a unui preparat istoric am putea spune. Se pare că sunt interesate să treacă pe lista neagră a produselor culinare interzise, o prezență marcantă pe mesele noastre de mai bine de un secol… în loc să se preocupe de adevăratele probleme mai mult sau mai puțin cu iz culinar.
Mulți dintre gurmanzii ce se dau în vânt după nemuritorul mititel erau cât pe ce să fie copleșiți de hotărârile legiuitorilor europeni. De parcă ar ști ei mai bine cât sunt de periculoși pentru sănătătatea noastră, a muritorilor de rând.
Toată vina o poartă bicarbonatul de sodiu din componența acestora, aflat printre aditivii alimentări neavizați. De când cu paranoia produselor bio, tot ce nu este natural se vede amenințat să fie trecut în dizgrație. Dar ca orice regulă, mai există și excepții ce ar trebui să le confere legilor și reglementărilor, un caracter mult mai permisiv.
Așadar, în așteptarea trecerii peste acest hop, suntem asigurați că micii atât de controversați peste hotare, vor continua să rămână un ”accesoriu” obligatoriu al meselor noastre tradiționale și a ieșirilor la iarbă verde.
Au trecut mai bine de șase ani de când a început controversa privind bicarbonatul de sodiu iar România a reușit în 2014 să primească undă verde pentru folosirea bicarbonatului în rețeta de mici, decizie care nu numai că a dat voie României să folosească în continuare bicarbonatul dar i s-a permis să exporte celebrii mititei în forma și rețeta trandițional deja consacrată.
Vom vedea dacă până la urmă aceast aditiv alimentar va fi interzis sau controlat mai strict, dar un lucru e sigur, românii pot sta liniștiți, bicarbonatul nu va dispărea prea curând de pe rafturile supermarket-urilor sau din rețeta originala de mici.
Iar pentru cei care nu știau, bicarbonatul de sodiu este folosit de atleți ca metodă de dopaj, fiind cunoscut că poate contracara acumularea acidului lactic în organism. Însă despre bicarbonatul de sodiu vom discuta într-un alt articol marca Wiki România.
Ca încheiere pot să vă spun un singur lucru. NU există cei mai buni mici, există doar mici care sunt pe gustul vostru. Unele rețete sunt cu adevărat mai bune, dar orice magazin care se respectă va încerca să-și pună în valoare propria rețetă de mici, folosind ingrediente de cea mai bună calitate.
0 Comments