În Carnet
M'a premiat Academia. Nici eu nu știu cum s'a 'ntâmplat, Dar, - ce să fac? M'a premiat Academia... Vă 'nchipuiți că știu, pe semne, Persoane 'n vrâstă și solemne Din "cele mai înalte foruri", Și că m'am dus să cer favoruri? Nu-s îngrădită 'n nici o "școală", N'am apelat la nici un vrac. Mi-au dat un premiu din greșală,.. Iertați, - dar ce era să fac? Mă 'ntreabă uneori pe stradă Vre-un indiscret ori vre-o cucoană Ce vreau să fac cu-această sumă? Că zece mii de lei grămadă Sunt bani, nu glumă. Am stat și eu ș'am socotit... Să 'nființez și să 'ntrețin Vre-un institut de frumuseță Pentru poetele 'n declin ? Ori un cămin ... Odaie, masă și hârtie ... Pentru poeții de talent Cu păr buclat ori cu chelie, Indiferent ? Să fac s'apară o revistă Cu spini și răutăți mărunte Zvârlite 'n voia întâmplării? Ori, egoistă, Să-mi cumpăr un castel la munte Sau un "cottage" pe malul mării? Mi-aș fi luat, - S'alerg prin țară 'n lung și 'n lat În lungi turneuri imprudente, - Un "Chevrolet" ori un "Packard" ... Dar... prea sunt multe accidente, Și tocmai când m'au premiat Să mor, izbită de vre-un gard? Ș'aș vrea... mai știu și ei ce-aș vrea? Aș vrea să-mi iau un cal de rassă, Să am și eu 'mârțoaga' mea Ca Ciprian... Îl văd: ușor, 'Pelajul' fin, ca de mătasă... Dar dacă 'n ciudă, bidiviul Își rupe 'n boxă un picior Mai înainte de-a lua Derby-ul?... Ș'am socotit, ș'am socotit, Ș'am tot schimbat din ceas în ceas Și m'am întors mereu din drum, Pân'ce la urmă m'am trezit Că din comoară mi-a rămas Exact - de-o sticlă de parfum. Iulie 1927
Versuri readuse din istoria timpului pentru a bucura inima și sufletul cititorilor, de un neica nimeni în persoana lui Mohor Remus-George.
Aceste versuri se regaaeac în numarul 4 al revistei Bilete de Papagal.
Mă bucur să readuc versuri de care nu stie foarte multa lume. Sunt versuri uitate. Cu siguranta că sunt versuri care în ultimii 20-30 de ani au fost citite de o duzină de oameni, îi poți număra pe degete. Să vedeți și continuarea acestui articol, să citiți și medalionul scris de Tudor Arghezi, este absolut fenomenal!
Am cercetat un pic în tata google despre Otilia Cazimir și anul 1927. Am aflat că Otilia Cazimir a primit Premiul Academiei Române în anul 1927 și cel mai probabil acest premiu a avut și conform versurilor acesteia un aport bănesc de 10.000 de lei.
Versurile poetei noaste Otilia Cazimir sunt de-o sinceritate rară. Mă transpun în pielea autoarei care din cei 10.000 de lei s-a ales la final cu „o sticlă de parfum”. Unii după o „viață” de muncă, nu ne alegem cu nimic!
0 Comments